Interpretarea viselor

Interpretarea viselor stabileste o punte intre continuturile inconstiente si cele constiente. Ea este ilustrarea proiectului psihanalitic general, care rezida in cautarea unui sens. Interpretarea viselor in site consta deci in a face legaturi. Si aici opereaza libera asociere. Trebuie asadar sa procedam prin asociere de idei si sa facem o analiza analogica, cautand sa apropiem semnificantii intre ei.

Pentru Freud, totul este important in vis, astfel incat e bine sa nu incercam sa gasim imediat esentialul, neglijand detaliile. Intr-adevar, deplasarea, de exemplu, are ca obiect punerea accentului pe un element secundar. De aici, ceea ce luam drept nucleul visului (personajul principal, situatia generala etc) poate sa nu fie decat secundar, iar aceasta din cauza deplasarii.

Freud reda visul unuia dintre pacientii sai care isi vede familia asezata in jurul unei mese. Or, procedand prin asociere, spune ca recunoaste masa respectiva ca fiind cea pe care a vazut-o la o alta familie. Detaliul in chestiune (masa) capata din aceasta cauza o importanta capitala pentru intelegerea globala a visului. Ea inseamna: traim precum acea familie, relatiile noastre sunt la fel etc. Familia respectiva se numeste, de altfel, Tischler (in germana tisch = masa). Pentru Freud, exemplul de mai sus ilustreaza faptul ca ceea ce tine de detaliul a priori nesemnificativ este de fapt plin de sens.

Semnificatia visului apare deci progresiv, pe masura ce sunt facute anumite asocieri. Este posibil ca, uneori, un vis sa ramana o enigma si sa nu isi dezvaluie secretul. Incapacitatea de a intelege visul este, in general, datorata unei rezistente. Fiindu-mi teama de ceea ce ar putea revela visul, prefer sa il ignor. In acest caz, libera asociere raman sterila, nu se poate face, este blocata, ori subiectul refuza toate interpretarile ce ii sunt propuse.

In prezenta unui simbol, se manifesta in primul rand perceptiile subiective, apoi referintele culturale si abia la urma apare realitatea obiectiva a obiectului.

Ca o ilustrare a o modului in care se stabileste de obicei analiza, sa luam ca exemplu culoarea neagra:

- perceptia subiectiva si individuala: ” Nu imi place negrul pentru ca imi provoaca teama” ( faptul ca simte asta poate fi legat de o experienta, de un traumatism, de un eveniment special);

- referintele culturale: “Negrul este trist, este culoarea doliului in tara mea”

- realitatea obiectiva: “Negrul inseamna noapte, intuneric”.

Punctele 1 si 2 fac referire la subiectivitatea persoanei, intrucat ceea ce este valabil pentru o persoana sau o societate nu este valabil pentru toate persoanele sau pentru toate societatile. Cuiva ii poate placea negrul pentru ca ii sta bine (punctul 1), iar in anumite civilizatii nu se asociaza negrul cu moartea, deoarece culoarea doliului este albul, ca de exemplu in China (punctul 2). Cele 2 atitudini ne plaseaza in domeniul perceptiei proiective. Abia a treia interpretare se dovedeste obiectiva si deci universala.: negrul inseamna intuneric pentru toata lumea si in toate timpurile. Pornind de la acest adevar universal, se poate ajunge la o valoare simbolica a negrului.

Descompunerea in trei timpi – furnizarea perceptiei individuale, studierea simbolului in functie de cultura, ajungerea, in cele din urma, la adevarata semnificatie obiectiva, esentiala si universala a simbolului – explica cum deriva interpretarea simbolurilor din cunoasterea de sine. Caci descoperirea sensurilor induce identificarea anterioara proiectiilor personale, apoi constientizarea subiectivitatii lor si deci, prin cautarea neutralitatii, disparitia atasamentului de punctele de vedere individuale si culturale, pentru a se deschide catre o constiinta universala. Interpretarea simbolurilor prin cautarea de sens ne invita sa lucram permanent cu noi insine.